Măseaua de minte: semnificație, rol, scurt istoric

Măseaua de minte este de fapt molarul 3 și se dezvoltă în jurul vârstei de 17 până la 21 de ani, dar nu este o regulă pentru toată lumea. Există persoane care au descoperit erupția sau existența molarului de minte la 60 de ani sau chiar la 94.

Faptul că măseaua de minte te face mai deștept este doar un mit însă adevărul este faptul că dacă nu îi acorzi atenție, îți poate crea o serie de probleme. Ca să le poți evita, e de bun augur să știi următoarele despre măseaua de minte: ce rol are, când trebuie extrasă, ce complicații îți poate aduce. Iar dacă ramai  până la finalul articolului, vei afla o scurtă istorie a molarilor de minte.

Ce rol are măseaua de minte?

În  mod normal avem 4 molari de minte, doi pe arcada superioară și doi pe cea inferioară. Dacă avem norocul ca aceștia să se dezvolte armonios, ne pot ajuta în procesul de masticație. În caz contrar aceștia vor aduce cu ei complicații (infecții ale gingiilor, chisturi, umflături, durere) dacă nu îi extragem la timp.

Când trebuie extrasă măseaua de minte?

Dacă observi aceste simptome ale molarului de minte, e recomandat să nu aștepți o vindecare miraculoasă. În situațiile mai nefericite, măseaua de minte provoacă sângerări masive ale gingiei și durere sau disconfort. Un medic stomatolog chirurg va ști ce sfat să îți dea în acest caz. Poți apela la medicii DentalCare Sîrbu pentru extracția molarilor de minte, făcându-ți programare aici.

Simptome sau complicații

Molarii de minte, fiind cei mai îndepărtați pe arcada dentară, sunt dificil de curățat prin periaj. Astfel că în acele zone  se adună placă bacteriană. În anumite cazuri tocmai molarii de minte sunt cauza unei boli parodontale.

Alte complicații provocate de molarii / molarul de minte:

• tumori;

• deteriorarea dinților din vecinătate;

• dureri gingivale;

• carii dentare extinse.

Scurtă istorie a molarilor de minte

În timpurile preistorice oamenii aveau cu totul alt stil alimentar față de zilele noastre. Pe atunci carnea se mânca crudă, se consumau nuci și chiar rădăcini, cu alte cuvinte, alimente tari. Or pe atunci erau necesari molarii de minte pentru ajutor în mestecarea hranei dure. Totodată oamenii preistorici aveau și maxilarele mai dezvoltate datorită principiului că organismul se adaptează după condițiile de trai.

Tot din același principiu, organismul nostru se adaptează la alte condiții: mâncarea este mai moale (fiartă, gătită) și mai ușor de mestecat. Astfel că mandibula și maxilarul nu mai sunt la fel de dezvoltate, iar molarul de minte nu mai are loc pentru a crește normal. Datorită faptului că nu ne mai este atât de folositor, acesta e considerat „piesă de muzeu” și chiar pe cale de dispariție.